
Scumpul nostru profesor de matematică este un om minunat. Nu doar minunat ci şi special, iar când spun special, deşi nu vreau să lungesc vorba prea mult, deoarece chiar vreau ca povestea mea să va încânte, mă refer la puterile lui neobişnuite de a fi gumă.
Nu, nu visez, profesorul nostru este o gumă. Se poate intinde, schimba culoarea, răsucii, învartii, transforma in alte obiecte şi are şi diferite arome. Aş putea să modelez această poveste intr-o reclamă. Comndaţi-vă propriul profesor de gumă. Este mic, portabil si roz! Pe deasupra poate fi şi odorizant de maşină. Nu vorbeşte mult şi il puteţi găsi la un preţ accesibil de numai 199,99 lei. Glumesc. Profesorul nostru nu este o gumă de vânzare. Dar ce-ar fi dacă el este un agent top secret de gumă si ne spionează în tăcere? Când el stă pe catedră ca o gumă, nepăsându-i de noi, eu ştiu că de fapt memorează fiecare mişcare a noastră. Niciodată nu l-am văzut deplasându-se, sau ţopăind. Mă intreb cum merge? Se rostogoleste oare ca o gumă cubică? Inseamnă că este expert la coborâtul şi urcatul scarilor. Mereu când intrăm în clasă, el este deja la catedră. Este acesta cumva un joc bolnav? Noi să ne holbăm la el, iar el înapoi la noi?
Într-un târziu mi-am dat seama. Probabil că el de fapt vorbeşte, dar cine ar înţelege limba gumei? Asta să fie oare problema? Dar totuşi, se pare că limba gumei este o limba moartă la propriu, deoarece nici măcar nu o putem auzi.
Când suntem în pauza, iar următoarea noastră oră este cu domnul gumă, colega din prima bancă face isterii. Se pare că profesorul nostru de gumă are şi admiratoare, daca nu şi admiratori. Vreau să spun, cine nu ar iubi un profesor aşa tăcut şi mereu punctual? Multe ori se iau la cearta în oră, spunând fiecare cine îl iubeşte mai mult pe profesorul de gumă, iar acesta roşeşte o nuantă de roz şi tace. Probabil în sine chicoteste şi se visează alături de o colegă.
Dar iată că, într-o zi aflăm de tragicul accident al profesorului de gumă. Se pare că, una dintre admiratoarele sale nu l-a vazut pe hol, şi la calcat. Au incercat din greu paramedicii să-l resusciteze pe bietul rozaliu, dar fără nici un rezultat. Toate fetele au început să plângă şi pentru restul anului au venit imbrăcate în negru. Toţi aveau poze cu profesorul de gumă. Era aşa amabil să ne lase o amintire cu dansul, atâta timp cât mai era incă întreg şi de un roz aprins ca o vată pe baţ.
Peste ceva timp, s-a dat bârfă in ţara că domnul profesor de gumă era de fapt măritat cu doamna profesoară de georgafie carameaua. Nimeni nu ştia cine era aceasta, dar invidia şi nebunia necurată plutea în aer. Ce se mai cred interesante fetele astea... Spuneau că atunci când o vor intâlni, o vor mânca de vie. Ce-ar fi dacă le va da indigestie? Sau dacă a expirat de mult doamna caramea? Daca nu e cu aromă de ciocolată? Pentru că eu urăsc vanilia!



